Dezvoltare durabila

Conceptul a fost legat initial de problemele de mediu si de criza resurselor naturale, in special a celor legate de energie de acum 30 de ani. Termenul insusi este foarte tanar si s-a impus in vara lui 1992, dupa Conferinta privind mediul si dezvoltarea, organizata de Natiunile Unite la Rio de Janeiro. Durabilitatea pleaca de la ideea ca activitatile umane sunt dependente de mediul inconjurator si de resurse. Sanatatea, siguranta sociala si stabilitatea economica a societatii sunt esentiale in definirea calitatii vietii. Dezvoltarea viitoare a omenirii a fost concepută într-o viziune sistemică, integratoare, menită să răspundă necesităţii egalizării şanselor generaţiilor care există şi se succed pe Terra. Tabloul schiţat privind viitoarea dezvoltare îmbină, într-un tot unitar, creşterea economică susţinută cu păstrarea şi ameliorarea mediului ambiant, echitatea, justiţia şi afirmarea democraţiei în viaţa socială Bazat pe susţinerea sistemelor biologice naturale şi antropizate, dezvoltarea durabilă este abordată sub forma unei populaţii în continuă creştere şi a unui consum de resurse ce diminuează stocurile şi potenţialul de refacere, cu consecinţe nedorite asupra echilibrului ecologic general. În tendinţa de a oferi cât mai multe oportunităţi generaţiilor viitoare, se înscrie şi conservarea biodiversităţii globale, indiferent de avantajele cunoscute, în prezent, pentru unele specii. Datorită creşterii populaţiei mondiale şi a altor factori, tot mai puţini oameni beneficiază de apă potabilă. Problema apei poate fi rezolvată prin creşterea producţiei, o distribuţie mai bună, şi nerisipirea resurselor deja existente. Din acest motiv, apa este o resursă strategică pentru multe ţări. Au existat de-a lungul timpului mai multe conflicte pentru accesul la apă şi controlul acesteia.O cronologie a conflictelor legate de apă. Experţii prevăd mai multe conflicte viitoare din cauza creşterii populaţiei mondiale şi creşterii contaminării prin poluare şi încălzire globală. Raportul UNESCO despre dezvoltarea apei (WWDR, 2003) din cadrul Programului de Evaluare a Apei pe Plan Mondial arată că, în următorii 20 de ani, cantitatea de apă potabilă disponibilă va scădea cu 30%. 40% dintre locuitorii lumii nu au apă curată suficientă pentru o igienă minimală. Peste 2,2 milioane de oameni au murit în 2000 de boli legate de consumul de apă contaminată sau din cauza secetei. În 2004, o organizaţie engleză, WaterAid, a raportat că un copil moare la fiecare 15 secunde din cauza bolilor legate de apă ce ar putea fi uşor prevenite. Se prevede că apa ar putea deveni preţioasă precum petrolul, lucru care ar face din Canada, ce are această resursă din abundenţă, cea mai bogată ţară din lume. În 2005 în SUA preţurile mari ale benzinei au provocat îngrijorare şi au existat temeri pentru o criză globală, însă consumatorii nu ezitau să plătească preţuri duble pentru aceeaşi cantitate, dar de apă îmbuteliată. Apa potabilă este mai valoroasă decât oricând în istoria noastră, fiind folosită extensiv în agricultură şi industrie, şi primeşte din ce în ce mai multă atenţie pentru a fi folosită judicios pentru generaţiile viitoare. Apa potabilă este de obicei colectată la izvoare sau este extrasă din puţuri artificiale. Construirea mai multor asemenea puţuri ar fi o metodă pentru a produce mai multă apă, presupunând că pânza de apă freatică poate să asigure un debit adecvat. Alte surse de apă sunt ploile şi apa din râuri şi lacuri. Apa de suprafaţă trebuie însă purificată înaintea consumului de către om. Purificarea implică îndepărtarea substanţelor nedizolvate sau dizolvate, precum şi a bacteriilor periculoase. Cele mai folosite metode sunt filtrarea cu nisip, pentru îndepărtarea materiilor nedizolvate, şi tratarea cu clor şi fierberea pentru uciderea bacteriilor periculoase. Distilarea îndeplineşte toate cele trei sarcini. Există şi tehnici mai avansate, precum osmoza inversă. Desalinizarea apei sărate din mări şi oceane este o soluţie mai scumpă utilizată în climatele aride de coastă. Distribuţia apei potabile are loc fie printr-un sistem de distribuţie, fie îmbuteliată. În multe ţări există programe de distribuire gratuită a apei în caz de necesitate. Reducerea risipirii apei, adică utilizarea apei potabile doar pentru consumul uman, ar fi o altă soluţie. În unele oraşe, precum Hong Kong, apa de mare este folosită pe scară largă, de exemplu la toalete, în scopul conservării resurselor de apă potabilă. Poluarea apei ar putea fi cel mai mare consumator inutil de apă, risipind această resursă, indiferent de beneficiile aduse poluatorului. Medicamentele consumate de oameni ajung deseori în canalizare şi au efecte negative asupra vieţii acvatice dacă se acumulează şi nu sunt biodegradabile. In scoala noatra nu se pot face prea multe pentru a rezolva aceasta problema insa am putea si noi economisi apa, avand mereu grija sa inchidem robinetele din bai dupa ce le-am folosit.Un alt lucru pe care l-am putea face, ar fi sa informam oamenii despre aceasta problema, contribuind la anumite proiecte ce se desfasoara pe aceasta tema.